F.A. Schaeffer

S-a spus că profetul biblic nu este cel care vede în viitor, ala cum pretind că fac cititorii în stele şi ghicitorii în sfera de cristal. Mai degrabă, el este cel care vede în prezent lucruri pe care alţii nu le văd. Profetul este cel care ne avertiează la ceea ce urmează să se întâmple în viitor dacă nu ne îndreptăm căile.

Prin prisma acstei definiţii Francis Schaeffer a fost marele profet al celei de-a doua jumătăţi a secolului XX-lea. A fost cea mai puternică voce a lui Dumnezeu, atât pentru biserică, cât şi pentru cultură.

Schaeffer a văzut în anii '60 şi '70 realităţi pe care alţii nu le-au văzut - sau nu au vrut să le vadă. Astfel ne-a avertzat că marea bătălie este pentru adevăr - "adevărul adevărat", sau "adevărul arzător", cum obişnuia să strige cu vocea lui stridentă, ascuţită.

Schaeffer a văzut că relativismul şi existenţialismul promovate de intelectualii europeni se infiltrau cu curentul principal al gândirii americane. De asemenea, el a pledat cu elocvenţă în favoarea creştinismului ca o concepţie despre lume şi viaţă, iar pledoaria lui venea la momentul de apogeu al Mişcării pentru Isus [Jesus movement], mulţi oameni credeau că Isus este începutul şi sfârşitul relatării biblice. Schaeffer a vorbit despre dedicare şi despre autoritatea Scripturii într-o vreme când toate instituţiile autorităţii din jurul nostru se prăbuşeau. Pe scurt, el era contra mundum, sau potrivit cuvintelor din declaraţia unei biserici, era "împotriva lumii de dragul lumii".