Rugăciunea - Jertfa noastră închinată lui Dumnezeu
|
06 September 2009
Posted in
Blog -
Editorial.ro
"Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, placută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujba duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui lui Dumnezeu: ea bună, plăcută şi desăvârşită" (Romani 12:1-2)
Când îţi predai viaţa Domnului prin rugăciune, devii „o jertfă vie" care se află în procesul transformării prin înnoirea minţii. Prin rugăciune poţi reînnoi zilnic legătura cu Dumnezeu, precum jertfele zilnice de la sanctuar reafirmau relaţia prin legământ a lui Israel cu Dumnezeu (Numeri 28:1-8)
Predarea controlului vieţii noastre în mâna lui Dumnezeu este tranzacţia principală, dar mai există şi alte tranzacţii importante, ca iertarea pentru păcat, mulţumirea adresată Domnului pentru binecuvântările Sale, promisiunile pe care I le facem şi aşa mai departe. Israeliţii exprimau în mod fizic aceste tranzacţii prin sistemul jertfelor. Noi putem îndeplini aceleaşi tranzacţii prin rugăciune.Dacă viaţa ta de rugăciune este afectată de sentimente de nerealism, încearcă să vizualizezi etapele unei jertfe în timp ce te rogi. De exemplu, dacă eşti mulţumitor pentru ceva anume ce Dumnezeu a făcut pentru tine, gândeşte-te că te apropii de El în sanctuarul Său din ceruri cu un mic simbol al recunoştinţei tale.
Prin credinţă, gândurile tale se ridică la cer. Ajungi în sanctuarul ceresc. Uşa e deschisă, pentru că Isus Hristos a deschis-o. Sanctuarul e mult mai lung, lat şi înalt decât orice catedrală de pe pământ. Chiar şi descrierea vie din Apocalipsa 4-5 nu poate exprima nici măcar o parte a strălucirii lui magnifice.
Vezi mii de îngeri scânteietori şi puternici care cântă imnuri cum nu şi-ar fi imaginat vreodată Bach sau Mozart. Dumnezeu stă pe tron, înconjurat de un curcubeu încântător. Totul e atât de diferit de ceea ce erai obişnuit să vezi pe pământ, şi totuşi atât de real.
Înaintezi având în mâini mica ta ofrandă. Muzica devine mai linistită. Îngerii te privesc. La început eşti timid, dar apoi vezi o faţă cunoscută, cineva care te priveşte cu atâta compasiune blândă, că nu poţi să-ţi întorci privirea. Atras de faţa Celui care a fost înălţat pe cruce pentru tine, parcurgi plin de curaj coridorul acela de cristal. Aşezi ofranda la picioarele Domnului. El te priveşte, îţi zâmbeşte şi primeşte cu bunăvoinţă darul tău..
Te întorci să pleci. Nu poţi să abuzezi de tipul Stăpânului Universului. Ai întrerupt corul îngeresc. Dar Dumnezeu nu Se grăbeşte. Te invită să mai stai de vorbă cu El. Vrea prietenia ta. Doreşte compania ta. Ce ai pe suflet? Te ascultă şi vorbeşte cu tine. Simţi o unitate cu El şi o satisfacţie cum nu ai mai experimentat niciodată.
În timp ce te îndrepţi spre ieşire, îngerii cântă: „Vrednic esti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!" (Apocalipsa 4:11).
Te întorci pe pământ, care pare acum întunecat şi murdar. Dar prin credinţă tu ai fost cu Dumnezeu. Ţi-ai reînnoit puterea şi curajul de a trăi până în ziua când vizualizarea întâlnirii faţă în faţă cu Dumnezeu va deveni realitate.
Referinţe: Roy Gane - Chemarea Altarului. Editura Majesty Press International, Arad 2003, pag. 141-143; Biblia - versiunea Cornilescu.
