Căsătoria şi familia în perspectiva puritană

Written by Pavel | 16 August 2008
Posted in Blog - Editorial.ro

Statisticile referitoare la destrămarea vieţii de familie în Marea Britanie şi în Statele Unite ale Americii depăşesc cele mai pesimiste evaluări. În America, 31% dintre copii se nasc din părinţi care nu au fost niciodată căsătoriţi. Mai bine de 50% dintre cupluri trăiesc laolaltă înainte de căsătorie. 60 % dintre căsnicii se destramă, 50 % sfârşesc în divorţ, iar 10 % se separă. Cei care întreţin relaţii sexuale înainte de căsătorie măresc cu 60 % rata divorţului faţă de cei care nu au întreţinut relaţii sexuale înainte de căsătorie.

Pentru a contracara această tendinţă distructivă avem multe lucruri de învăţat de la puritani. După părerea lui J. I. Packer, „sub călăuzirea lui Dumnezeu, puritanii au fost creatorii căsătoriei creştine englezeşti, ai familiei creştine englezeşti şi ai căsniciei creştine englezeşti". Etica puritană a căsătoriei nu consta în a-ţi căuta un partener pe care să-1 iubeşti cu pasiune acum, ci pe care să-1 poţi iubi cu statornicie de-a lungul vieţii şi care să-ţi fie cel mai bun prieten. Cu acesta trebuie să te căsătoreşti, cu ajutorul lui Dumnezeu. Etica puritană a familiei se baza pe creşterea copiilor şi îndrumarea lor pas cu pas; părinţii aveau grijă atât de trupurile, cât şi de sufletele copiilor şi se străduiau să le ofere o educaţie aleasă, serioasă, evlavioasă, care să-i ajute să fie de folos societăţii la maturitate. Etica puritană a vieţii de familie se baza pe ordine, respect şi închinare. Voia bună, răbdarea, consecvenţa şi optimismul erau considerare virtuţi fundamentale ale familiei....

Trebuie să ne amintim că învăţăturile puritanilor despre căsătorie şi viaţa de familie erau în contradicţie cu secolele de tradiţie romano-catolică. De fapt, teologia protestantă s-a rupt de învăţătura medievală conform căreia celibatul este cea mai bună cale spre sfinţenie, atunci când fostul călugăr Martin Luther s-a căsătorit cu fosta călugăriţă Katharina von Bora. Puritanii au dus mai departe exemplul primilor reformatori din secolul al XVI-lea şi au scris comentarii detaliate la textele biblice referitoare la căsătorie şi viaţa de familie. De fapt, puritanii nu au făcut altceva decât să demonstreze că viaţa de familie şi căsnicia sunt cel mai bun dar al lui Dumnezeu dat omului. Iată ce scria, de pildă, Thomas Gataker despre căsnicie: „Nu există nici o legătură mai apropiată, mai deplină, mai dorită, mai frumoasă, mai plăcută, mai folositoare, mai trainică, mai statornică decât legătura dintre un bărbat şi soţia sa, legătură care este rădăcina, izvorul şi sursa relaţiilor din întreaga societate". După părerea lui Thomas Manton, căsătoriile se întemeiază mai întâi în cer, apoi pe pământ, iar pentru George Swinnock „punerea în practică a sfinţeniei dintre un bărbat şi soţia lui" dovedeşte că „Adam a fost căsătorit cu Eva înainte de a rupe legământul cu Dumnezeu. Adam a fost căsătorit cu Eva înainte de a fi pângărit de cel rău. Cu siguranţă că teologii papistaşi care spun că viaţa de familie, căsnicia, ar fi murdărie şi pângărire, nu cred că a fost instituită înainte de căderea omului în păcat". Referitor la această chestiune, Richard Sibbes considera că „diavolul se face vinovat de defăimarea căsătoriei".

Thomas Manton preamăreşte binecuvântările căsniciei în comentariul său la textul din Efeseni 5:25, unde scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit Cristos biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea". Manton citează cuvintele lui Luther, care a spus că nu vede „nimic altceva în Cristos, decât exces de dragoste". De asemenea, după părerea lui Luther, „în timp, dragostea va da naştere dragostei, tot aşa cum focul dă naştere focului". Luther dovedeşte aceste adevăruri cu textul din 1 Ioan 4:19, unde stă scris: „noi îl iubim (pe Cristos) pentru că El ne-a iubit întâi".

Capitolele despre căsătorie din Mărturisirea de credinţă de la Westminster afirmă că creştinii trebuie să se căsătorească „numai în Domnul". Printre îndatoririle care stau la temelia căsătoriei se numără, în primul rând, „sprijinul reciproc al celor doi soţi", apoi „înmulţirea spre folosul întregii omeniri".

Închinarea în cadrul familiei era considerată o datorie zilnică vitală şi trebuia să aibă loc atât dimineaţa, cât şi seara. Copiii erau crescuţi în frica de Domnul şi erau învăţaţi să-1 iubească pe Dumnezeu. Avantajele cunoaşterii aprofundate a Scripturilor din fragedă pruncie se pot vedea în viaţa lui Matthew Henry, fiul renumitului teolog puritan Philip Henry, care a dovedit de mic copil remarcabile cunoştinţe în Sfintele Scripturi. Acest lucru i-a permis mai târziu să scrie minunatul său comentariu la întreaga Scriptură, care a rămas una dintre cele mai vândute cărţi până în zilele noastre. În comentariul la textul din Geneza 2:22, Matthew Henry spune următoarele lucruri despre relaţia dintre bărbat şi femeie: „Femeia a fost creată dintr-una din coastele lui Adam; nu a fost creată din cap, pentru a-i fi superioară, dar nici din picior, pentru a fi călcată în picioare, ci a fost creată dintr-o parte, pentru a-i fi egală, dintr-o coastă luată de sub braţul lui, pentru a fi protejată, dintr-o coastă luată de lângă inimă, pentru a fi iubită".

Comentariul lui Matthew Henry la textul din Proverbe 31:10-31 dovedeşte că toate îndatoririle căsniciei sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu. Harul pătrunde în toate aspectele vieţii şi inspiră întreaga viaţă. Harul sau spiritualitatea nu este împotriva naturii, deasupra ei sau în prelungirea ei, ci pătrunde întreaga natură. Puritanii scoteau în evidenţă faptul că, în esenţă, căsnicia este un parteneriat. în jurnalul său, Samuel Sewall scria că îndatoririle financiare ale familiei sale i-au revenit soţiei, pentru că, spunea el, „se pricepe mai bine decât mine la negoţ".

Puritanii erau convinşi că orice lucru material sau spiritual trebuia dăruit copiilor; aceştia trebuia să beneficieze de cele mai bune lucruri pe care le putea oferi familia, inclusiv „de orice pregătire într-o slujbă cinstită şi onorabilă, în tainele căsătoriei sau într-un negoţ profitabil atât pentru ei, cât şi pentru societate". Referitor la disciplină, Richard Greenham spunea că trebuie administrată „în cea mai blândă manieră posibil şi cu cea mai înţelegătoare stricteţe".

În anii 1960 a început un devastator atac spiritual la adresa concepţiei creştine despre căsătorie şi familie. Efectele constante ale acestei propagande anti-creştine întreţinute de mass-media pot fi contracarate prin învăţăturile din Scripturi, care trebuie puse în practică. Puritanii ne dau un bun exemplu, mai ales pentru că şi-au îndreptat toată atenţia asupra acestui subiect şi l-au explicat folosind aplicaţii practice clare. Astfel, pastorii trebuia să predice cu regularitate şi cât mai practic şi mai plini de viaţă din textele biblice fundamentale referitoare la căsnicie şi familie. Richard Baxter a predicat şi a scris despre căsnicie şi familie din perspectivă evanghelistică. După părerea lui, familia creştină trebuie să fie un adevărat model pentru întreaga societate. în cadrul familiei creştine trebuie să se vadă lucrarea lui Cristos. Acest adevăr este cât se poate de relevant şi astăzi. într-o lume în care mulţi conducători de rang duc o viaţă de cea mai joasă speţă, creştinii trebuie să dea un exemplu plin de evlavie în mijlocul vieţii de familie.

(Erroll Hulse: Cine sunt Puritanii?, Editura Făclia - Oradea 2002, pag.139-141)